Madalina.

Uneori poate fi atat de dificil sa gasesc cuvintele adecvate pentru a exprima ceea ce simt atunci cand parca nici nu mai pot sa simt.. Atunci cand cineva moare e o durere inexplicabila pe care o ai in suflet.. Intodeauna am fost slaba si nu am facut fata ideii de "moarte".Unii sustin ca e un fenomen natural si firesc si doar noi oamenii il facem sa para inspaimantator. Insa eu consider ca este inspaimantator... Pe mine ma inspaimanta ma face sa nu mai vreau sa simt.. ma face sa realizez ca atarnam de un fir de ata ca niciodata nu avem siguranta zilei de maine sau a clipei urmatoare. 

Asa se intampla ca Dumnezeu sau soarta.. cineva iti rapeste oamenii care iti aduceau mereu un zambet pe chip. In cateva luni am simtit cum este sa-ti rapeasca viata persoane dragi,apropriate sau mai putin apropriate.. Si ma gandeam cum este sentimentul asta pentru un parinte.. pentru o sora.. pentru cineva care te-a crescut, te-a vazut cum te inaltai zi de zi clipsa de clipa pe picioarele tale.. E dificil. Astazi ,nu am mai putut rezista si am cedat. M-am asezat in fata unei bancii  si am simtit cum e sa treci prin momente dificile. E greu pentru un necunoscut pentru un prieten pentru un amic pentru oricine!

As vrea sa cred ca toate lacrimile de azi au fost adevarate. Si as vrea sa cred ca se vor transforma in zambete pe care zi de zi i le vom inchina Ei.Ea o colega prietena amica cunostinta sora fica iubita exceptional ficare a cunoscut-o in calitate de ceva.. Fiecare stie ca atunci cand EA aparea un zambet ti se nastea pe chip,fara sa vrei,involuntar...
.
Si desi as vrea uneori sa pot da timpul inapoi..stiu ca e imposibil!