Sunt atatea lucruri pe care nu le inteleg si ma intreb de nenumarate ori daca tot ce vad si tot ce stiu eu, este LUMEA.Lumea asta in care instinctual ma scufund.Parca e ceva specific noua..ne pierdem incet..incet.
Pana in momentul in care uitam ce facem noi de fapt in aceasta lume.
Vrem,cautam,facem.Asta aud zilnic.Nu e zi in care sa nu vad o fata plangand.Nu e zi in care sa nu vad un batran care probabil are o familie care a uitat de existenta lui.Nu e zi in care sa nu vad un tanar ce isi doreste sa moara.O mama ce ar vrea sa le daruiasca copiilor ei mult mai mult.
Nu e zi in care sa nu ma intreb de ce toate aceste lucruri le vad zilnic.E ciudat.Pare a fi un deja-vu ce se repeta in fiecare minut si in fiecare secunda!
Inca mai visez cu ochii deschisi, dar nu stiu la ce. Intr-o singura zi mi s-a luat totul, cea mai de pret era LINISTEA. Iti vine sa crezi? Pentru putina liniste mi-am dat si sufletul, dar daca ceream bani sau alte chestii ce mai dadeam la schimb? Inca mai am ceva, nu e nici un vis si nici o speranta, ci o dorinta de a merge trece peste toate greutatile cu capul sus.Da. Greutatile astea.Mai sti cand eram mici.Ne doream sa fim printese.Sa traim intr-un palat cu peretii roz.
Dar..viata asta nu e ca copilaria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu